O mantie din catifea florentină, de culoarea zmeurei, brodată cu fir de argint aurit, lăsa să se vadă rochia de serasir cu sponcile de argint poleite. Mîinile şi le petrecuse prin despicătura mantiei şi se împreunau în jurul buchetului de flori din care răsărea lumînarea de ceară albă. Mînecile erau cusute cu altiţă în mai multe rînduri, pe umeri în latul mînecii, iar de la umeri cobora în rîuri pînă la mînecă o alesătură din fir de aur şi mătase, a cărei bogăţie era sporită de fluturi de aur presăraţi peste tot. Mîneca era cusută din fir de aur şi împodobită cu mărgăritare ca şi gulerul cămăşii. O asemenea risipă de bogăţie care să încadreze un chip atît de delicat nu mai văzuse. Abia acum Ion înţelegea că în viaţa lui se întîmplă ceva năprasnic, că această închipuire învăluită în aur şi argint înseamnă pentru el începutul şi sfîrşitul lumii. Şi cum să ajungă la ea? Îndrăzneala şi nepăsarea cu care pătrunsese pînă atunci oriunde, dispăruseră şi se simţea sub bolţile înalte şi în mulţimea care se înghesuia, singur, neputincios. Se simţea părăsit şi stingher, mîinile i se păreau de prisos şi nu ştia ce să facă cu ele, se schimba de pe un picior pe altul ca un bîtlan neajutorat, simţea că ce face nu-i bine şi asta-l stingherea şi mai mult. Noroc că toată nemulţumirea lui n-avea cum să fie văzută. S-a apropiat de grupul ei, într-o latură, în faţă-i ca s-o poată vedea bine, să-şi sature sufletul de atîta 8 frumuseţe. Era o bucurie pe care nimeni nu i-o putea lua pentru cîteva ceasuri
O mantie din catifea florentină, de culoarea zmeurei, brodată
ResponderEliminarcu fir de argint aurit, lăsa să se vadă rochia de serasir cu sponcile de argint
poleite. Mîinile şi le petrecuse prin despicătura mantiei şi se împreunau în
jurul buchetului de flori din care răsărea lumînarea de ceară albă. Mînecile
erau cusute cu altiţă în mai multe rînduri, pe umeri în latul mînecii, iar de
la umeri cobora în rîuri pînă la mînecă o alesătură din fir de aur şi mătase,
a cărei bogăţie era sporită de fluturi de aur presăraţi peste tot. Mîneca era
cusută din fir de aur şi împodobită cu mărgăritare ca şi gulerul cămăşii.
O asemenea risipă de bogăţie care să încadreze un chip atît de delicat
nu mai văzuse. Abia acum Ion înţelegea că în viaţa lui se întîmplă ceva
năprasnic, că această închipuire învăluită în aur şi argint înseamnă pentru
el începutul şi sfîrşitul lumii. Şi cum să ajungă la ea? Îndrăzneala şi
nepăsarea cu care pătrunsese pînă atunci oriunde, dispăruseră şi se simţea
sub bolţile înalte şi în mulţimea care se înghesuia, singur, neputincios. Se
simţea părăsit şi stingher, mîinile i se păreau de prisos şi nu ştia ce să facă
cu ele, se schimba de pe un picior pe altul ca un bîtlan neajutorat, simţea
că ce face nu-i bine şi asta-l stingherea şi mai mult. Noroc că toată
nemulţumirea lui n-avea cum să fie văzută. S-a apropiat de grupul ei, într-o
latură, în faţă-i ca s-o poată vedea bine, să-şi sature sufletul de atîta
8
frumuseţe. Era o bucurie pe care nimeni nu i-o putea lua pentru cîteva ceasuri