tag:blogger.com,1999:blog-39997781416854283052024-02-07T21:30:04.997-08:00Amanece un nuevo díaAnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.comBlogger33125tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-5107706276721805232021-03-08T13:14:00.001-08:002021-03-08T13:14:45.399-08:00Cargo - Aproape de voi | LIVE in Garajul Europa FM<iframe width="480" height="270" src="https://youtube.com/embed/4l3YEvmVpC4" frameborder="0"></iframe>
RIP Adi BararAnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-19399888021545215262020-03-05T12:13:00.001-08:002020-03-05T12:13:11.959-08:00„Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului” de Nassim Nicholas Taleb<a href="https://bookhub.ro/lebada-neagra-impactul-foarte-putin-probabilului-de-nassim-nicholas-taleb/#.XmFcu-3mZlk.blogger">„Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului” de Nassim Nicholas Taleb</a>: Majoritatea dintre noi a avut ocazia să trăiască un eveniment sau să întâlnească o persoană care ne-a schimbat radical viața; fie în bine, fie în <span style="background-color: white; color: #3b3b3b; font-family: Arial, "Helvetica Neue", Helvetica, sans-serif; font-size: 15px; text-align: justify;">fie în rău. Dacă acel eveniment a fost unic, dacă apariția acelei persoane a fost rară, dacă au avut o predictibilitate scazută și un impact deosebit asupra noastră, atunci avem de-a face cu o Lebădă Neagră. Așa ne spune Nassim Nicholas Taleb, un profesor american de „ingineria riscului”, într-o carte voluminoasă și foarte interesantă, </span><em style="background-color: white; border: 0px; color: #3b3b3b; font-family: Arial, "Helvetica Neue", Helvetica, sans-serif; font-size: 15px; margin: 0px; padding: 0px; text-align: justify; vertical-align: baseline;">Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului</em><span style="background-color: white; color: #3b3b3b; font-family: Arial, "Helvetica Neue", Helvetica, sans-serif; font-size: 15px; text-align: justify;">, publicată în limba română în trei ediții, la Editura Curtea Veche, București, cea de-a treia în 2018.</span>AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-32231219696108658232019-02-10T11:23:00.001-08:002019-06-24T11:16:22.929-07:00Blestemul tăceriiDragilor, iată a venit momentul să vă prezentăm primul roman fantasy ezoteric, al autoarei noastre Ioana Dumitrachescu
Rugămintea noastră este să citiți cartea și până pe data de 15 martie să reveniți cu o părere pe GoodReads, pe pagina aceasta sau cu o recenzie pe blog (cei care sunteți bloggeri). Unele din părerile voastre le vom publica în carte și oamenii vor fi inspirați de recomandarea voastră.
Dacă vă place cartea vă rog să o recomandați și prietenilor, astfel va ajunge la mai multă lume. Eventual puteți să le spuneți să lase o părere despre ea. Puteți să ne scrieți și aici sau într-un mesaj privat.
Nu mai lungim vorba, vă dorim lectură plăcută!
P.S. Aveți aici cartea în format electronic PDF și Epub.
https://drive.google.com/…/1IOt9gkMlS8BRbmfuzJjzj-J332GpulR…AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-79149109792857006122019-02-10T11:12:00.001-08:002019-02-10T11:12:47.311-08:00Moliere - Mizantropul<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/hV4mziR9L8g" width="480"></iframe>AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-73098930007560723652019-02-05T11:44:00.001-08:002019-02-05T11:44:40.891-08:00Cele 9 cercuri ale infernului în viziunea lui Dante și suferințele prin care trec păcătoșii<a href="https://hyperliteratura.ro/cele-noua-cercuri-ale-infernului-dante/#.XFnnm42RYSA.blogger">Cele 9 cercuri ale infernului în viziunea lui Dante și suferințele prin care trec păcătoșii</a>: Imaginarul lui Dante vizavi de damnarea păcătoșilor este terifiant.AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-4485907908658414272019-01-02T12:06:00.002-08:002019-01-02T12:06:40.176-08:00" Romanul Magdei Marin exploreaza abisul iubirii cu talent, curaj, cu o cutremuratoare forta a sentimentelor si cu un lirism poematic ravasitor care captiveaza cititorul pana la pierderea respiratiei." Monica Pillat<br />
<br />
<br />
Surprinzător acest roman, Părăsește-mă!, al Magdei Marin (ed. Eikon 2016)! Neverosimil prin raportarea lui la contextul general al literaturii noastre din ultimele decenii. Cuvinte desuete: lacrimi, plâns, fericire, sentiment etc. Temă cunoscută: dragostea imposibilă. Evident, folosesc epitetele „neverosimil” sau „desuet” în sens laudativ, tocmai pentru a atrage atenția că este un roman de o finețe a analizei rarisimă în literatura recentă. Este un roman al feminității spirituale și erotice care se descoperă pe sine la o vârstă avansată, se descoperă prin construirea lui, iar el are blândețea și înțelepciunea și răbdarea și iubirea de a se lăsa modelat. Povestea este simplă: o femeie matură, la vârsta când speranțele încep să adoarmă una câte una, profesoară, se îndrăgostește de un student (nu tocmai un puști, dar oricum mult mai tânăr, cam de vârsta fiicei ei) căruia îi predase la un moment dat niște meditații. Cei doi sunt în egală măsură retractili, sensibili, atenți, cu o puritate generoasă a trăirilor, dispuși să joace totul pe cartea unei iubiri fără șanse de împlinire în imediat. Epicul, minimal, e compus din nenumărate plimbări pe care cei doi le fac cu mașina condusă de el, mai aproape sau mai departe de oraș. Atât. Textul e compus din două nivele, marcate cu corp diferit de literă: unul este jurnalul femeii, celălalt o perspectivă naratorială exterioară, dar redând, într-un stil indirect, tot trăirile personajului și dialogurile. E, în fond, același text. De altfel, timpul perfect simplu sau prezent din acest al doilea plan are o funcție importantă în susținerea tensiunii trăirii, între ritmul inevitabil lent al analizei psihologice și instantaneitatea timpilor verbali – este exact spațiul sfâșierii sufletești a protagonistei. Mai sunt două amănunte, și cu asta am spus tot despre articulația epică: femeia este bolnavă de inimă și are o fată, deja adultă, care intervine la un moment dat decisiv în acțiune.<br />
<br />
Și de aici începe povestea. Este un roman pur psihologic, nu avem date despre contextul social și nici bărbatul nu apare decât ca obiect al dorinței și obiect (de)scris. Într-un singur loc ni se spune în treacăt că era absolvent al unei facultăți tehnice și, doritor să urmeze o facultate umanistă, are nevoie de pregătire, prilej cu care ajunge să fie meditat de Ea. În felul acesta descoperim cea de-a doua temă a romanului, la fel de importantă ca prima. Femeia trăiește, conștient și cu sufletul rupt, această dragoste cu disperarea cu care un înecat soarbe ultimele guri de aer. E speriată de inadecvare și, evident, de suferințele implicate, de răul pe care i l-ar putea pricinui lui, sau pe care și l-ar asuma aruncându-se într-o aventură, dar și de darul neașteptat al frumuseții unei iubiri depline. Dar dragostea ei are multe fațete, nu e în principal erotică (târziu devine astfel, de altfel foarte puternic și delicat în același timp, mult timp, chiar după ce își începuseră lunga serie de peregrinări, cei doi își vorbesc la plural), ci și maternă. Nu neapărat din cauza diferenței de vârstă, ci pentru că Ea îl naște pe el, introducându-l în cultură, nu numai ca bărbat, ci și ca om și ca personaj. O naștere triplă. E modul ei de a-și salva in extremis dragostea: „Personajul și creatorul său se pândesc, iar din lupta aceasta pe viață și pe moarte dintre mine și mine va ieși cineva învingător?”. Ea e un Pygmalion invers. Jurnalul, început – firește – ca o încercare de a se lămuri pe sine, de a scăpa de „spaima și cutremurul” experienței noi, de incertitudinea viitorului, de golul resimțit în urma „dislocării” din habitudinile ei de om singur, devine tot mai mult un scop în sine, e conceput să devină carte, ceea ce dă naștere la o nouă serie de frământări. „Caietul acesta, singurul semn de nemoarte. Martorul tăcut. Prelungirea gândurilor mele, blândețea disperării și extazul unei lumi în care eu, cea adevărată, și eu, cea construită, ne dăm mâna și intrăm în dialogul acela al nuanțelor, al timpului infinitezimal în care și una, și cealaltă se caută reciproc, se împletesc și se despart, se iubesc și se detestă, își vorbesc și intră apoi într-o tăcere gravă în care cuvintele dispar refugiindu-se în zona aceea a unei liniști mai adânci decât toate mările lumii”. Dragostea îi naște pe cei doi protagoniști, dar naște și Cartea lor, simultan. „… ce caut eu în povestea asta, ce caut eu în povestea lui, dar, mai ales, ce caută el în povestea mea?”<br />
<br />
Finețea analizei aduce aminte de vremuri în care sufletul era o dimensiune fundamentală a literaturii. Inima, vorba lui Finkielkraut, trebuie să fie inteligentă. Și asta îl învață femeia, devenită mentor, pe bărbat, construindu-l spiritual. („Ce avea el? O ingenuitate, o ignoranță delicată, o vârstă a zborului, o privire, o privire a adâncurilor, o delicatețe a gesturilor, o voce liniștitoare, o mare nevoie de a ști, o aprigă dorință de a fi în preajma ei. Pentru cât timp? Cât putea să dureze totul? Și până unde se putea ajunge?”). În nesfârșitele lor deambulări, cei doi nu numai se descoperă pe sine și unul pe altul, își descoperă cu infinită precauție (e un roman lent, și asta e altă calitate a lui) sentimentele, ci descoperă și tot felul de alte „lucruri”: ploaia, ninsoarea, un apus, copacii, păsările, marea, noaptea, muzica, un con de brad etc. etc. E un fel de luare în stăpânire a lumii, dragostea deschide lumea ca pe o carte și cei doi învață împreună să o citească, o cunoaștere aurorală sub semnul tragicului. Gesturile lor cele mai banale refac lumea, așa cum se petrece cu toți îndrăgostiții, de la începutul lumii: „… și atunci am întins mâna către el și l-am mângâiat simțind o explozie de bucurie în inima mea gata să se rupă în bucăți, îmi plimbam ușor degetele peste părul lui, peste obraz, având sentimentul că mâna îmi alunecă peste o întreagă lume, că în această atingere blândă stă un grăunte de geneză, începutul, izvorul vieții care atunci se năștea umplând de liniște tot universul locuit de două inimi care-și armonizau bătăile cu cele ale Timpului etern”. De altfel, lacrimile și plânsul apar aproape în fiecare pagină, obsesiv, sunt un laitmotiv al unui text impregnat de lirism tocmai pentru a-l face impenetrabil la urâtul din jur. Roman al delicateței, vulnerabilității, ezitării, răbdării, dantelăriei de nuanțe, – toate convertite în forța sentimentului – se opune tocmai prin această sensibilitate și profunzime grobianismului ambiant: „Descopeream în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe care îl adăpostisem în zonele obscure ale ființei mele, ieșea din mine și intra în mine, recompunea, alături de el, nu numai dorința, dar și drumul către esență, părăsea corporalitatea îngustă a barierelor fizice, trecea peste pragul vaporos al aerului, străbătea căile cerului, lumea intergalactică, vedeam ca prin ceață, dar VEDEAM, chipul zâmbitor al lui Dumnezeu, îmi întorceam de acolo, de sus, fața către bărbatul pe care-l lăsasem în căușul îmblânzit al patului și știam, simțeam că ia parte din Cel care mă ajuta să trăiesc, mă ajuta să înțeleg esența iubirii ca o contopire cu TOTUL, ca un geamăt cotropit de taina lucrurilor și știam că iubirea aceasta uriașă și tragică este însuși răspunsul pe care Dumnezeu mi-l dădea la întrebarea atât de păcătoasă, dar omenească „Exiști?””.am în mine femeia care năvălea în viață, anulând reprimările, simțeam focul acela ascuns pe ca<br />
<br />
Motivul jurnalului (autoreferențial) e legat de cel al oglinzii: căutare de sine, dublu, cealaltă lume, semn al trecerii timpului, martor rece, și tot restul de conotații implicate. De altfel, femeia are un gest care se repetă obsesiv: întoarcerea capului. Ea își întoarce mereu fața, nu vrea să ni se arate, iar semnificația acestui gest matricial e multiplă. Nu doar pentru a-și ascunde lacrimile permanente, de bucurie fără speranță, sau pentru a nu-și trăda trăirile pe care pudic le dorește ascunse. E un refuz al realității, un refugiu speriat al unei ființe profund vulnerabile și, din cauza asta, mereu bănuitoare, un refuz al prezentului, dar și al „chipului” care înseamnă materialitate, o fugă de confruntare, o neîncredere în sine însăși și în darul primit al dragostei, o fericire disperată și disperare a unei fericiri neașteptate, o repliere în imaginar și interogație tot mai acută. E un fel de a fugi de sine pentru a se regăsi pe sine într-o transfigurare nesperată prin iubire. De altfel, încă de la început vorbește despre întâlniri în viață care au loc prea târziu și întâlniri care au loc totuși totdeauna atunci când trebuie.<br />
<br />
Avantajul epicului minimal este acela că gesturile se încarcă de bogății nebănuite (e una din trăsăturile discursului îndrăgostit, cum știm). Așa, într-una din plimbările lor, el se dedă unui straniu dans cu mașina, ca o declarație de dragoste și un semn al bucuriei. Răspunsul ei: „În noaptea aceea am înțeles pe propria-mi ființă ceea ce știam doar din teorie: că o femeie poate atinge extazul suprem DOAR stând alături de un bărbat, ascultându-l și urmărindu-i gesturile pe care el le face pentru ea”. În această pânză de păianjen în care, din ce înaintăm spre sfârșitul romanului, cultura construiește tot mai mult bărbatul, ca și femeia îndrăgostită, apare, brusc, o turnură compozițională surprinzătoare. Fiica femeii, martor implicat al acestei iubiri devastatoare, îi aduce un plic, ajuns la ea prin hazard. Și care conține, probabil, (nu vom ști până la sfârșit) un jurnal al bărbatului sau scrisori în care, acum, ea devine personaj. Joc de oglinzi, un complicat mise en abyme dublu (din care însă noi nu putem citi decât paginile pare) în care, cum știm de la trubaduri, dacă dragostea nu e literatură, nu e dragoste. E, se pare, ultima lecție pe care ea i-a predat-o, eliberându-l, cum îi cerea fiica ei, din eros spre cultură: „Câtă luptă e într-un suflet care ține totul în el, care nu poate și nu are cui să spună, care explodează doar în el însuși, care se lasă cuprins de toate deziluziile și disperările lumii, care întinde arcul neputinței și al vulnerabilității până ajunge în pragul sfârșitului sfârșitului! Am închis ochii aducând în inima mea toată grozăvia lumii, toate războaiele sufletelor dintotdeauna, toate patimile oamenilor care s-au născut, au trăit și au murit pe acest pământ”.<br />
<br />
Prin fiica ei se face oarecum legătura cu realitatea socială. Fata răspunde uneia dintre vocile ei interioare, îi cere imperativ să-i redea lui libertatea, pare a-i înțelege perfect și bucuria împlinirii ființei într-o minunată iubire tardivă și inhibițiile, dar, realistă, pare a-i impune să-și asume o suferință actuală pentru a evita una, mult mai gravă și inevitabilă, mai târziu. Și, în același timp, tocmai în numele acestei iubiri de neîmplinit în social, îi cere să-l elibereze pe el, îngăduindu-i să-și trăiască vârsta. Dar nu este orice iubire o formă de egoism, de acaparare a celuilalt? Să nu uităm însă că fata este singura care a citit ceea ce se află în plic, ea știe despre el lucruri pe care noi nu le știm, nici femeia. Dar îl poate ea, într-adevăr, elibera pe Celălalt? Din momentul în care el devine personaj, apoi și ea devine personaj în propriul jurnal, dar și în textul lui secret, din acel moment cei doi își sunt reciproc prizonieri, dragostea lor devine inexpugnabilă, abia acum se împlinește și se rupe complet de contingențe, îngropându-i și eliberându-i, pe amândoi, în Carte: „Este oare scrisul o slăbiciune? Ne refugiem în noi pentru a uita? Pentru a ne crea o altă lume, paralelă, în care să fim altcineva decât suntem în realitate? Avem voie să modificăm realitatea? Se gândi că, totuși, scrisul e cea mai bună terapie, te vindecă de tine, te justifică, te creează, tu devii ce nu credeai niciodată că vei fi, oricum cartea bate viața, iar ea, autorul, își face drum printre personaje, iar ea, personajul, devine mai puternică decât modelul și, de ce nu, îți domină autorul luând-o pe drumul propriu, rupând lanțurile în care creatorul vrea să o țină. În carte, și ea și el își lasă în urmă autorul, ies din viață și intră în ficțiune, poate fără să dorească să mai iasă de acolo”.<br />
<br />
E un roman al „educației sentimentale” în care drama se confundă cu fericirea și se topesc în aceeași lacrimă ascunsă printr-o elegantă întoarcere a capului. Autoarea ne-a dăruit o lume elegantă și nobilă prin rafinamentul trăirii, care m-a dus cu gândul la de neuitatul Aimez-vous Brahms? Insist pe asta pentru că un astfel de model de literatură (nu foarte bine reprezentat la noi) este mai actual decât cred spiritele superficial branșate la experiențe așa zicând moderne.<br />
<br />
Goana ei după iubire este și o goană spre moarte, pasărea speriată a inimii se zbate tot mai tare, și cu atât mai presantă devine sarcina scrierii. Triunghiul eros-thanatos-scris oferă astfel armătura de rezistență a cărții. Întorcându-și chipul plâns de la realitate spre carte, femeia trece pragul, recunoscând că adevăratul personaj prins în colivia cuvintelor este Ea. Ea cealaltă.<br />
<br />
Magda Marin ne-a oferit un excepțional roman de dragoste de care literatura noastră avea nevoie, subtil, profund, delicat și cu o sensibilitate teribilă la adevărurile etern umane. În acest sens, poate, acest imperativ eliberator „părăsește-mă!” se poate traduce prin alt imperativ eliberator al iubirii: „scrie-mă!”.<br />
<br />
Christian CrăciunAnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-45771742996892066332018-01-24T09:14:00.000-08:002018-01-24T09:14:41.563-08:00Urăsc femeile,Sorin Poclitaru<br />
”Poezia e o ardere care stoarce din tine tot ce e frumos”<br />
<br />
<br />
Urasc femeile<br />
<a href="http://sorinpoclitaru.ro"></a><br />
Urăsc femeile când se îmbată<br />
<br />
Şi râd ca nişte verze de pe câmp,<br />
<br />
Luând un aer poticnit şi tâmp<br />
<br />
Şi o privire fixă-ncrucişată.<br />
<br />
Credeţi-mă că nu sunt misogin!…<br />
<br />
Dar simt c-ar trebui să se impuie<br />
<br />
De către N.A.T.O., F.M.I. sau U.E.<br />
<br />
Să nu deguste niciun strop de vin.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2wRoa4seFuC6smV5Wr7y5z51B6EVQihPLLftFzzpi0TD7isRuZKIvgycbV3jPvMC8FkAJvXRbM5V-xzhDkUKQo5ictnw27gpdvyjCkaqQY3VXg214D1uW3c9GmLg_OyvpULOCLYMkjm_c/s1600/coniac.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2wRoa4seFuC6smV5Wr7y5z51B6EVQihPLLftFzzpi0TD7isRuZKIvgycbV3jPvMC8FkAJvXRbM5V-xzhDkUKQo5ictnw27gpdvyjCkaqQY3VXg214D1uW3c9GmLg_OyvpULOCLYMkjm_c/s320/coniac.jpg" width="320" height="240" data-original-width="550" data-original-height="413" /></a></div>Se simt săracele neînţelese<br />
<br />
De către marea masă de rataţi<br />
<br />
Ce poartă denumirea de bărbaţi<br />
<br />
Şi nu respectă-asemenea prinţese…<br />
<br />
Le vezi în evoluţii desuete<br />
<br />
Spre bahice domenii de visare<br />
<br />
Şi râd retard din ce în ce mai tare,<br />
<br />
Simţindu-se până-n rărunchi poete…<br />
<br />
Te ţin de mână, chiar provocator!,<br />
<br />
În jalnice poziţii studiate,<br />
<br />
Cu ochi închişi pervers pe jumătate,<br />
<br />
Cum au văzut pe la televizor.<br />
<br />
Spun jumătăţi de frază-n reluare<br />
<br />
Şi se-ntrerup când pufăie ţigări,<br />
<br />
Spun bancuri vechi şi pline de măscări,<br />
<br />
În timp ce se îndoapă cu mâncare.<br />
<br />
Se simt un fel de guru în frumos<br />
<br />
Şi nu acceptă vreo părere nouă,<br />
<br />
Se duc la baie – veşnic câte două –<br />
<br />
Unde se manifestă zgomotos…<br />
<br />
Iar noi, bărbaţii, veseli şi nu prea,<br />
<br />
Cumva mai înţelegători din fire,<br />
<br />
Privim şi spunem cu compătimire:<br />
<br />
„– Vai mama lor, habar nu au să bea!”<br />
<br />
Mai staţi şi voi prin cârciumi şi-nvăţaţi,<br />
<br />
Că meseria asta-i dubioasă,<br />
<br />
Sau, şi mai bine, staţi cuminţi acasă,<br />
<br />
Lăsaţi-i să se-mbete pe bărbaţi!AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-37127864453495188882018-01-18T01:25:00.001-08:002018-01-18T01:25:04.711-08:0014 personaje românești în 'Urzeala Tronurilor'<a href="https://hyperliteratura.ro/14-personaje-romanesti-in-urzeala-tronurilor/#.WmBn2FpytZU.blogger">14 personaje românești în 'Urzeala Tronurilor'</a>: Lumea e dură, rece, iarna se apropie și se pare că e mai amuzant să înveți fracții și să calculezi suma pătratelor ipotenuzei din triunghiul Bermudelor decât să citești o carte. Așa că am făcut tot ce am putut (am cotrobăit pe Facebook) până am găsit un răspuns la dilema noastră cea de toate zilele 'de ce nu citesc copiii?'. Mint, nu l-am aflat (serios, ați găsit vreodată vreun răspuns real pe Facebook?), dar avem ceva care ar putea fi folosit pe post de răspuns. Ca atunci când trebuie să arăți un anumit munte la Geografie și arăți primul munte pe care îl vezi, măcar o parte din răspuns să fie corectă. Alexander Xandercorp organizează în fiecare an A-camp, 'o excursie pentru geeks by geeks' așa cum el însuși o numește, un fel de tabără tematică pentru cei pasionați de anime, comicbooks, boardgames și așa mai departe. Pentru anul acesta a făcut o serie de personaje pentru un boardgame numit Căminul de Piatră. Pe principiul ironiei și corelațiilor fine din ce în ce mai prezente înAnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-74757012727351875442017-05-07T03:04:00.001-07:002017-05-07T03:04:56.976-07:00~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ Până la moarte ~<a href="http://odine-cartedeiubire.blogspot.com/2013/04/pana-la-moarte.html?spref=bl">~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ Până la moarte ~</a>: ~ De-ai vrea să fi din viaţa mea o parte Eu te-aş urma până la moarte, Ţi-aş dărui în fiecare dimineaţă, Răsăritul soarelui din viaţ...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-46533986330731580302016-12-26T10:30:00.001-08:002016-12-26T10:30:01.430-08:00Si totusi povestile...: Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(12)<a href="http://totusipovestile.blogspot.com/2014/03/din-povestile-lui-stanislaw-lem.html?spref=bl">Si totusi povestile...: Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(12)</a>: Expediţia a şaptea sau despre cum propria perfecţiune a lui Trurl a dus numai la rele Universul este nesfârşit, dar totodată şi limitat, ...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-61153853252388065282016-11-27T05:20:00.001-08:002016-11-27T05:20:01.278-08:00Lavandine: Indigo-colorant natural negru pentru par<a href="http://sapun-naturalhandmade.blogspot.com/2012/06/indigo-colorant-natural-negru-pentru.html?spref=bl">Lavandine: Indigo-colorant natural negru pentru par</a>: Asa cum v-am promis,acum va puteti personaliza nuantele de henna in functie de culoarea dorita. Gasiti in magazinul de pe Breslo pulbere pu...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-76728657041641561142016-11-11T04:41:00.001-08:002016-11-11T04:41:14.575-08:00Ploaia de cuvinte: "Viata, patimile si cantecele lui Leonard Cohen" -...<a href="http://ploaiadecuvinte.blogspot.com/2013/02/viata-patimile-si-cantecele-lui-leonard.html?spref=bl">Ploaia de cuvinte: "Viata, patimile si cantecele lui Leonard Cohen" -...</a>: In fiecare dimineata cand ma intalnesc cu Mircea Mihaies in timp ce isi plimba micul Schnauzer pitic, ma uit aproape cu drag la barbatul p...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-60168994666621273532016-11-02T05:58:00.001-07:002016-11-02T05:58:55.638-07:00Carti pdf share: Laurentiu Fulga - E noapte si e frig seniori<a href="http://cartipdfshare.blogspot.com/2016/07/laurentiu-fulga-e-noapte-si-e-frig.html?spref=bl">Carti pdf share: Laurentiu Fulga - E noapte si e frig seniori</a>: >>>Download: Laurentiu Fulga - E noapte si e frig seniori pdf<<<<br />
<br />
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Un roman excepţional, cu un titlu care te pune pe gânduri. Despre ce noapte e vorba, cine sunt seniorii? E vorba de “noaptea cea mai lungă”, dacă mă pot inspira din titlul unei cărţi şi al unei ecranizări, noaptea pe care naratorul o simte apropiindu-se pentru el din ce in ce mai mult. Seniorii, poate sunt o parte a instanţei supreme care ne hotărăşte destinul.<br />Sunt mai multe teme abordate de autor în cartea lui. Dorinţa de a nu fi uitat de cititori, golul imposibil de a fi umplut cu altceva după moartea soţiei, care-i rostul nostru, al oamenilor pe acest Pământ.</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Romanul începe cu o confesiune a unui om ajuns la ultima parte a vieţii sale. Timpul trece…Ei şi? Poate fi constrâns să nu treacă?</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Cineva mă întrebă cum îmi suport povara vârstei.Ii răspund că n-am avut şi nu voi avea niciodată prejudecata scurgerii timpului, că nu-mi caut niciodată, dimineaţa, în oglindă, semnele de alarmă ale alterării fatale, că refuz să dau ascultare sunetului pe care-l face căderea firelor de nisip în clepsidra personală.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Mă apropii de o nouă aniversare a zilei de naştere, ca de un prag dincolo de care nu ştiu ce mă poate aştepta. Ar trebui să fiu tulburat, neliniştit, chinuit de îndoieli şi de întrebări, nimic însă din toate acestea.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Octavian Paler spunea despre bătrâneţea sa: „Mi-am închipuit că bătrâneţea aduce numai decadenţe şi frustrări fizice....mai grav e genul de modestie la care te constrânge bătrâneţea.[…] Dacă n-au norocul unei bătrâneţi senine, elegante, bătrânii suferă de răul cel mai greu de combătut:de prea multă luciditate.Ei îşi pierd nu numai vanităţile,ci şi puterea de a se minţi....mă uit, uneori, în oglindă, să-mi vad privirea stinsă şi pungile de sub ochi.”</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Laurenţiu Fulga a părăsit această lume în 1984, iar romanul pe care vi-l aduc azi în atenţie a apărut în 1983. Adică, pentru autor,a fost un moment bun pentru a-şi pune o serie intreagă de întrebări pe care, la rându-ne, ni le vom pune şi noi cândva…</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Ciudat, dar mă trezesc deodată descoperit spre miraculoasele obsesii ale unor toamne de odinioară, pe orizontul cărora tremură de-aievea câteva siluete vagi de femei. Semn că îmbătrânesc şi că mă risipesc irevocabil înspre pulbere odată cu nefericirile trecutului, memoria mea le reţine doar ca speculaţii ale unei imaginaţii în agonie.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Superbă imagine! Memorabilă această împăcare cu soarta, care-l duce uşor-uşor pe autor cu gândul spre risipire într-o pulbere de stele!...</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Pierderea fiinţei iubite , după o perioadă de convietuire care</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“a durat exact pe durata vieţii lui Hristos”,</em> îl face pe autor să străbată aleile cimitirului şi să-şi imagineze o evadare a acesteia din lumea ei în lumea lui, care a fost cu un timp în urmă lumea amândurora…</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“…mă preumblu pe aleea mărginaşă ca un străin. Zadarnic sper într-o evadare din teritoriul unde Dânsa îşi doarme somnul de veci.[…] Din strănul care speram să pot fi, neutru şi îndepărtat, devin astfel personaj al propriei abdicări, condamnat fără dreptul de a mă adresa vreunei instanţe de apel.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Alături de narator, pe aleea mărginaşă se mai plimbă o fiinţă, câinele lor Dicky, care</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“oftează omeneşte şi porneşte alături de mine, el însuşi mai bătrân, mai împovărat cu o veşnicie…”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Fulga vorbeşte despre iubirea vieţii lui fără a-i preciza numele. E pur şi simplu “Dânsa”, mereu scris cu literă mare. Mă gândesc că “Dânsa” ţine locul oricărui nume de consoartă pierdută de cineva indiferent pe unde ar fi…Autorul îşi aminteşte de multe ori mici fragmente de viaţă trăite cu Dânsa.</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“S-a mai oprit un timp în dreptul oglinzii, dar mai puţin pentru a se aranja, cât mai degrabă pentru a se confrunta cu Sine, cea îndepărtată şi străină. O înţelegeam foarte bine, orice fugă de undeva către altceva este mai presus de toate o fugă de tine însuţi.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Amintirile legate de Dânsa sunt obsesiv retrăite de scriitor.</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“şi mă rugam de rochia roşie de pânză topită să nu se preschimbe în barieră între Dânsa şi mine şi aşa s-a intâmplat.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Apoi, în altă parte a romanului,</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Dânsa şi-a pus mâinile peste ale mele şi am rămas aşa, neclintiţi şi tăcuţi.S-a făcut tot mai întuneric şi a venit de-a binelea noaptea, care noapte însă şi cât de provizorie…?”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Teribile întrebări! Care noapte, oare a venit <strong>acea</strong> noapte, şi e chiar provizorie? Cât de mult am dori să fie provizorie…</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Văd din ce în ce mai anevoie, la fel de înceţoşat cu amândoi ochii, mi-e teamă că voi orbi de tot. Exemplarele celebre din acelaşi domeniu (Milton, Huxley, Sartre, Borges) n-au cum să mă consoleze, fiecare cu întunecarea lui.[…] Nu voi mai acorda nicio valoare biografiei mele petrecute la lumina zilei , voi fi nevoit să-mi constitui altă memorie.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Impresia mea a fost că Laurenţiu Fulga nu se plânge spunându-ne aceste lucruri. Ni le spune pentru că vrea, poate, să ne pregătească pe noi pentru ce va fi să ni se întâmple…</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Mă uit iar la anul apariţiei cărţii şi văd: 1983. Oare cine a făcut cenzura acestui roman să nu fi priceput ce vrea să zică autorul? Sau este o persoană căreia trebuie să-i mulţumim<br />c-a aprobat apariţia acestui atât de complex roman?</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Merită să slăvim acidul dezoxiribonucleic, care se află la originea tuturor lucrurilor lumii, dar despre a cărui apariţie pe Pământ nu se ştie nimic?[...] cine l-a aruncat din galaxii pe Terra acum trei miliarde de ani?La câte alte descoperiri în biologie va fi martoră omenirea, ca să poată ajunge la porţile acelui Mister Superior care a decis, va decide totul, dar care nu-şi va arăta vreodată Faţa?”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Ne putem imagina o mărturisire mai clară a unei persoane credincioase?...</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Alt fragment, cu trimitere evidentă la politica duplicitară a fostului regim . Iar nu înţeleg cum a trecut de cenzură acest roman?</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Să clamezi fericirea numai pe hârtie sau in discursuri ameţitoare, având insă grijă în secret să preschimbi pâinea şi zahărul în rachete intercontinentale, este totuna cu a juca la lumina zilei cea mai sinistră comedie.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Speranţa lui Fulga într-o lume care urmează logic şi invariabil după aceasta, e prezentă aproape permanent în romanul său.</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Multor semnificante din această viaţă le voi duce şi eu dorul în lumea de Dincolo, dacă acceptăm că nu se va termina totul odată cu moartea noastră fizică, şi multe vor fi de regretat din suma de necunoscute câte aşteaptă să ia fiinţă…Pe deasupra a toate, cât mă priveşte, ştiu că tare mult o să mă doară imposibilitatea de a cunoaşte cărţile de căpătâi ale confratelui meu oarecare…”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
“…o să mă doară imposibilitatea de a cunoaşte…” Vedeţi, oamenii au tendinţa de a-şi imagina că trăirile sufleteşti din această lume sunt valabile şi dincolo…Cred că cel mai bine îl defineşte pe Laurenţiu Fulga , a cărui speranţă nu moare deloc, următorul fragment din “ E noapte şi e frig, seniori”:</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Regina Isabela către un la fel de celebru descoperitor de tărâmuri noi:”Chiar dacă pământul pe care-l cauţi nu există, Dumnezeu îl va inventa anume ca să-ţi răsplătească sârguinţa căutării!”"</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Scriitorul încearcă să argumenteze ştiinţific faptul că nu dispare totul odată cu noi:</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Să conchidem oare că şi Dumnezeu a sacrificat ceva, pe cineva, în clipa când a creat lumea?Mă şi întreb dacă nu chiar Omul este cel sacrificat, zidit cu viata şi cu moartea lui într-o operă pe care astăzi n-o mai exaltă nimeni. Compus din ce este compus şi obligat la constângeri care-i definesc destinul pentru eternitate, cum să consideri Omul<br />(scris cu majusculă) altfel decât ca pe victima unei creaţii implacabile?Comparaţi toate Genezele posibile, veţi observa că in toate creatorul existent presupune un pre-existent.Elemente primordiale care sunt şi Cuvânt şi Materie, apartinând deopotrivă haosului ca unui inceput fără început.[…]între timp s-a descoperit că universul pe care-l cunoaştem se continuă ondulatoriu in alte universuri adiacente.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
“Nu de moarte mă tem, ci de veşnicia ei”. Se tot spune asta. Pe Fulga mai mult îl doare imposibilitatea de a cunoaşte viitoarele apariţii scriitoriceşti. Si e de înţeles. Cărţile, autorii lor, ficţiunea, au făcut parte din lumea lui…</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Laurenţiu Fulga nu este panicat de trecerea timpului , mai precis de trecerea timpului scriitorului, pentru că</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“nu există creator care să nu se fi strecurat cu o cât de infimă parte a fiinţei sale, a conştiintei sale într-unul din personajele sale, şi căruia să nu-i placă să creadă că va dăinui prin aceasta.”<br />“Si nu cunosc beţie mai paradoxală, mai fecundă în protecţii contra oricărei panici a scurgerii timpului real, decât beţia de după terminarea unei simple secvenţe de roman.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
In trenul vieţii se urcă fiecare. Sunt clipe ( putem spune ani, e acelaşi lucru) când în tren mai e cineva cu noi. Apoi, vine o zi când timpul ne prinde din urmă şi ne înghite…</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“…ne-am dat seama că trenul goneşte în cerc închis, atât de vertiginos, atât de halucinant, încât reuşeam să vedem farurile locomotivei cum ne luminează din plin la fiecare nouă rotire pe arcul aceluiaşi cerc închis.[…]şi mereu senzaţia că trenul se urmăreşte pe sine însuşi, locomotiva să prindă din urmă şi să înfulece, să zdrobească vagoanele pe rând, pe noi doi să ne zdrobească şi să ne înghită, doar eram singurii pasgeri în acel tren-fantomă.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
De la viaţa trăită pe un peron, în viziunea lui Paler, la viaţa trăită în tren în viziunea lui Fulga…Mesajul transmis e asemănător.</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Frământările scriitorului sunt, până la urmă, frământările fiecăruia care doreşte să lăse o urmă a existentei sale.</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<em>“Mă trezesc uneori cu reprezentarea acestui manuscris în chip de obscură făptură materială, cum îmi reproşează că m-am lepădat prea uşor de taina lui sacră şi l-am aruncat în lume spre judecata celor de rând.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Laurenţiu Fulga a scris un roman care ne face să filozofăm asupra existenţei noastre şi să-i întrebăm pe întelepţii lumii ( oare pe unde-i putem găsi?) de ce se face noapte şi frig pentru toţi…</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
…şi să ne dorim şi noi, ca regele Ferrante din “Regina moartă”: <em>“O, Doamne al meu, fă ca sabia să taie cumplitul nod de contradicţii din mine şi astfel, cel puţin o clipă, înainte de a înceta să exist, să aflu in sfârşit cine sunt.”</em></div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
Sper ca Laurenţiu Fulga să se fi lămurit cine este. Cel puţin noi, cititorii, ştim!</div>
<div align="justify" style="background-color: white; color: #333333; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 5px;">
<br /></div>
<br />AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-37483005125866522922016-11-02T05:44:00.002-07:002016-11-02T05:44:13.107-07:00Manole Neagoe,Testamentul<iframe src="https://onedrive.live.com/embed?cid=81F2BB5E570F9567&resid=81F2BB5E570F9567%214767&authkey=AKaGKYORyHhXu9U&em=2" width="476" height="288" frameborder="0" scrolling="no"></iframe>AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-91023881746684100312015-11-28T11:52:00.000-08:002015-11-28T11:54:17.474-08:00<a href="http://issuu.com/victorroncea/docs/petre-tutea-despre-mircea-eliade-ma/3?e=9454184/30538642" target="_blank">http://issuu.com/victorroncea/docs/petre-tutea-despre-mircea-eliade-ma/3?e=9454184/30538642</a><br />
<br />AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-70937161349950629032015-11-27T11:31:00.000-08:002015-11-27T11:31:58.650-08:00El COLOR DE LA TRISTEZA<b><i><b><i></i></b></i></b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
algunos solamente,necesitamos volver de vez en cuando....</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9X0sjDRpQ-FRnz0t7uJSM8D_ag_LvnnlGlRtj-K79x11i7ox_D1G-zemzGvI-UXPpH1HP56cPzD28TbfrGwJesJ1Bi_xrxUO-xG-ZqVgsE2Xz1CmS5a-U3NA09rLDmi3Sz6jV6u3LO3Hv/s1600/217880_488709864500947_237021372_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;">debería<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i> cualquiera ser feliz al volver a casa...</i></span> </a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9X0sjDRpQ-FRnz0t7uJSM8D_ag_LvnnlGlRtj-K79x11i7ox_D1G-zemzGvI-UXPpH1HP56cPzD28TbfrGwJesJ1Bi_xrxUO-xG-ZqVgsE2Xz1CmS5a-U3NA09rLDmi3Sz6jV6u3LO3Hv/s1600/217880_488709864500947_237021372_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;">Casa,</a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9X0sjDRpQ-FRnz0t7uJSM8D_ag_LvnnlGlRtj-K79x11i7ox_D1G-zemzGvI-UXPpH1HP56cPzD28TbfrGwJesJ1Bi_xrxUO-xG-ZqVgsE2Xz1CmS5a-U3NA09rLDmi3Sz6jV6u3LO3Hv/s1600/217880_488709864500947_237021372_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9X0sjDRpQ-FRnz0t7uJSM8D_ag_LvnnlGlRtj-K79x11i7ox_D1G-zemzGvI-UXPpH1HP56cPzD28TbfrGwJesJ1Bi_xrxUO-xG-ZqVgsE2Xz1CmS5a-U3NA09rLDmi3Sz6jV6u3LO3Hv/s320/217880_488709864500947_237021372_n.jpg" width="320" /></a><br />
<h2>
<b><i><b><i></i></b></i></b></h2>
<br />AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-79359874771017583442014-05-29T15:51:00.001-07:002014-05-29T15:51:54.886-07:00Cărţi de filosofie şi ştiinţe sociale: Alvin Toffler - Șocul viitorului<a href="http://epistematic.blogspot.com/2014/03/alvin-toffler-socul-viitorului.html?spref=bl">Cărţi de filosofie şi ştiinţe sociale: Alvin Toffler - Șocul viitorului</a>: Autor: Alvin Toffler Titlu: Șocul viitorului Editură: Editura Politică An: 1973 Număr de pagini: 515 OCR: Da (PDF) Boo...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-68584027690537921652014-03-16T09:59:00.001-07:002014-03-16T09:59:23.942-07:00Filozofia chiriaşului grăbit: Emil Cioran şi interiorizarea istoriei<a href="http://lorenastuparu.blogspot.com/2012/07/emil-cioran-si-interiorizarea-istoriei.html?spref=bl">Filozofia chiriaşului grăbit: Emil Cioran şi interiorizarea istoriei</a>: În acest studiu îmi propun să analizez demersul cioranian de interpretare a istoriei din perspectiva propriei individualităţi a filosofulu...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-75631892797939745822013-08-23T05:00:00.000-07:002013-08-23T05:00:12.659-07:00<a class="twitter-share-button" data-lang="es" data-url="http://www.blogger.com/profile/18024186462666630110http://" data-via="AnnLeDeux" href="https://twitter.com/share">Twittear</a> <script>!function(d,s,id){var js,fjs=d.getElementsByTagName(s)[0];if(!d.getElementById(id)){js=d.createElement(s);js.id=id;js.src="//platform.twitter.com/widgets.js";fjs.parentNode.insertBefore(js,fjs);}}(document,"script","twitter-wjs");</script>">AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-63026043351006404722013-02-23T02:15:00.001-08:002013-02-23T02:15:52.728-08:00Ana-64<a href="http://es.dawanda.com/user/Ana-64?partnerid=add_this&utm_source=add_this&utm_medium=blogger">Ana-64</a>AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-72972389682749678852013-01-14T07:09:00.001-08:002013-01-14T07:09:25.691-08:00 Testamentul lui Adrian Paunescu<a href="http://peromaneste.blogspot.com/2010/06/testamentul-lui-adrian-paunescu.html?spref=bl">peromaneste™: Testamentul lui Adrian Paunescu</a>: Scrisoare către urmaşii mei de Adrian Paunescu 21/06/2010 26760 vizite Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută înce...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-64226429582624157072012-12-17T14:42:00.000-08:002012-12-17T14:42:26.757-08:00Triste fin de año<h2>
<i><span style="font-weight: normal;">Hubo un tiempo cuando era adolescente,que estas fechas eran un motivo de alegría,luego al ser madre,la alegría era compartida con mi hijo...bueno con su padre también, y era inmensa la satisfacción viendo a mi hijo creciendo,enriqueciendo su vivir...</span></i></h2>
<div>
<i>Ahora...la alegría ha cambiado en nostalgia,porque no hay nadie junto a mí.</i></div>
<div>
<i>Me gusta la soledad,pero en estas fechas la odio...</i></div>
<div>
<i>Me abandono con calma en el pasado,y revivo mis navidades pasadas... así puedo sonreír,llorar,entusiasmar o reír en carcajadas,recordando momentos felices.</i></div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
<i>Un caluroso "Feliz Navidad" a todos los que como yo...en estas fechas,se quedan...ENSIMISMADOS...</i></div>
<div>
<i>Ann.</i></div>
AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-68029125394177528732012-12-11T11:23:00.001-08:002012-12-11T11:23:14.482-08:00El lector avisado: Baricentro (César Fernández).<a href="http://ellectoravisado.blogspot.com/2012/02/baricentro-cesar-fernandez.html?spref=bl">El lector avisado: Baricentro (César Fernández).</a>: “Las ingles y la cabeza; relación si la hubiera”. Ésta era una de las cuestiones que sobre el tema general de las ingles ponía de examen a ...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-84859787931974059382012-12-11T10:59:00.001-08:002012-12-11T10:59:24.380-08:00El lector avisado: El cementerio de Praga (Umberto Eco).<a href="http://ellectoravisado.blogspot.com/2011/04/el-cementerio-de-praga-umberto-eco.html?spref=bl">El lector avisado: El cementerio de Praga (Umberto Eco).</a>: De “sinfonía maligna” calificó el Vaticano la última obra de Umberto Eco, El cementerio de Praga , haciéndole una publicidad tan gratuita co...AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3999778141685428305.post-29232866096103195602012-12-11T10:56:00.001-08:002012-12-11T10:56:59.647-08:00El lector avisado: Historia del silencio (Pedro Zarraluki).<a href="http://ellectoravisado.blogspot.com/2012/11/historia-del-silencio-pedro-zarraluki.html?spref=bl"><span class="GingerNoCheckStart"></span>El lector avisado: Historia del silencio (Pedro Zarraluki).</a>: “Este libro trata de cómo no llegó a escribirse otro libro que debería haberse titulado La historia del silencio”. Así comienza esta no...<br />
<span class="GingerNoCheckEnd"></span>AnnLeDeuxhttp://www.blogger.com/profile/18024186462666630110noreply@blogger.com0